Evaluarea diagnostică a infertilităţii primare trebuie făcută secvenţial de la cele mai puţin invazive şi cele mai ieftine teste, către procedee mai sofisticate. O abordare didactică recomandă la început cinci paşi în evaluarea infertilităţii primare:
1. Atestarea ovulaţiei prin curbă termică bazală măsurată în fiecare dimineaţă, dozare de progesteron seric în ziua a 21-a a ciclului şi teste de ovulaţie în zilele 12-15 ale ciclului. O creştere de peste 10 zile a temperaturii bazale şi niveluri peste 10 ng/ml de progesteron seric sunt considerate normale.
2. Obţinerea unei analize a spermei după 2-5 zile de abstinenţă. Sunt considerate normale: un volum mai mare de 2 ml, pH cuprins între 7,2 şi 7,8, densitate peste 15 milioane/ml, număr total de spermatozoizi peste 40 milioane, mobilitate mai mare de 50% şi forme normale peste 30%. Trebuie să fie mai puţin de 10 milioane celule albe/ml de spermă.
3. Testul postcoital efectuat chiar înainte de ovulaţie trebuie să releve cel puţin cinci spermatozoizi mobili în mucusul cervical de deasupra orificiului intern.
4. Histerosalpingografia cu substanţă de contrast hidrosolubilă verifică permeabilitatea tubară.
5. Ecografia - care trebuie programată în faza foliculară a ciclului. Alte teste sunt mai scumpe şi mai invazive şi trebuie folosite numai la nevoie (histeroscopie, laparoscopie, fertiloscopie).
Următoarele etape recomandate în evaluarea infertilităţii sunt:
1. Dozarea serică de TSH şi prolactină;
2. Chiuretaj endometrial biopsic la mijlocul ciclului;
3. Teste imunologice pentru anticorpi antispermatici;
4. Culturi microbiologice din col şi endometru;
5. Cariotip genetic;
6. Analize pentru alte boli: trombofilie (prezentă/ predispoziţie), boli infecţioase, etc..
Cuplul trebuie să înţeleagă necesitatea parcurgerii tuturor acestor etape pentru a determina cauza sau cauzele infertilităţii (ele se pot asocia, şi prima cauză descoperită să nu fie singura).
|