17 februarie 2014, 10:09

Endometrioza şi infertilitatea

Printre cauzele de infertilitate feminină, una dintre cele mai dificile boli de diagnosticat este endometrioza.

 

Ce înseamnă endometrioza? 

Este vorba de o boală în care mucoasa din interiorul uterului se găseşte şi în afara cavităţii uterine. Astfel, ea poate ajunge la nivelul ovarelor, a trompelor, a anselor intestinale, a vezicii urinare şi foarte rar chiar la distanţă mare - la plămâni, sau chiar pe creier. 

 

Cum ajunge ea în acele locuri, încă nu se ştie. 

O explicaţie mai simplă ar fi că fragmente mici de mucoasă la ciclul menstrual în loc să iasă prin vagin, urcă prin trompe şi trec în abdomen, de unde se fixează pe organele menţionate. Din păcate, modelele experimentale nu au reuşit să reproducă 100% acest mecanism. Endometrioza este o boală caracteristică primatelor şi din această cauză nu se pot face studii terapeutice foarte agresive, ca în cazul altor medicamente. Alte explicaţii presupun resturi de celule încă din cursul vieţii intrauterine a femeii, care se reactivează la vârstă adultă, sau transformarea unor celule „normale” în celule de tip endometrial (uterin).

 

Oricare ar fi mecanismul de producere, există câteva simptome pe care pacienta cu endometrioza le acuză:

  • - Infertilitate. În funcţie de localizarea „implantului” de ţesut endometrial, poate fi o scădere a fertilităţii prin blocarea trompei, prin afectarea funcţionării ovarelor, sau prin producerea unor factori inflamatori toxici care afectează mobilitatea spermatozoizilor exact în momentul esenţial al fecundaţiei.
  • - Dureri. Spre deosebire de durerile din inflamaţii, cele din endometrioză au un caracter ciclic, legat de menstruaţie, cel puţin în fazele iniţiale ale bolii. Aceasta deoarece ţesutul endometrial fixat pe alte organe se comportă exact ca ţesutul de origine, sub acţiunea modificărilor hormonale el se descuamează şi sâgerează local - dar, cum cheagurile nu se pot elimina la exterior, rămân la locul de implantare şi formează chisturi (mai ales la ovar) şi aderenţe.
  • - Simptome determinate de organele pe care se fixează ţesutul endometriozic - pe vezică - cu inflamaţii vezicale şi chiar sângerare pe ansele intestinale şi colon, determinând tulburări de tranzit şi dureri la defecaţie; pe plămân determinând pleurezii etc.

 

Cât priveşte diagnosticul, acesta este dificil. Unele elemente de diagnostic sunt aduse de ecografie, combinată cu unii markeri din sânge (CA 125 de exemplu) - iar alteori diagnosticul necesitând chiar rezonanţă magnetică nucleară (RMN) pentru a preciza extensia leziunii. Dar în final, metoda de diagnostic cert, care permite şi recoltarea este biopsia în zona respectivă şi tratamentul este chirurgia laparoscopică.

 

Din păcate, problema cu leziunile endometriozice este că ele pot recidiva, de aceea, o persoană cu endometrioză, chiar dacă i s-a scos toată leziunea, trebuie să fie urmărită periodic - iniţial la 3 luni, apoi la 6 luni, măcar câţiva ani. Formele uşoare de endometrioză pot beneficia de tratamente hormonale care să blocheze funcţionarea endometrului (progestative, pilule contraceptive, sau analogi de GnRH) şi să anuleze ciclul menstrual, regimuri de exemplu de 3 luni pilule contraceptive fără pauză. Acestea au rolul de a pregăti intervenţia laparoscopică şi de a ţine sub control riscul recidivei. Alte tratamente sunt încă în fază experimentală.

 

Oricum, recomandarea noastră este ca o pacientă care prezintă simptomele de mai sus (infertilitate, dureri menstruale, menstruaţii mai abundente) să se adreseze spre consultaţie la medicul specialist, cât mai repede pentru a prinde boala în formele sale incipiente controlabile. Pentru că atunci când aceasta avansează, intervenţiile devin complicate, implicând chirurgi experţi în endometrioză şi pot ajunge la situaţii invalidante pentru pacientă.

 

Dr Razvan Socolov