9 octombrie 2016, 10:42

Fertilizarea in vitro “naturală” sau “minimă”

Această metodă de fertilizare in vitro este asemănătoare în multe privinţe unei fertilizări in vitro (FIV) clasice, dar are şi unele diferenţe care îi conferă mici avantaje pentru anumite paciente.
 

Principiul metodei

Este vorba de o tehnică în care stimularea ovariană artificială hormonală este absentă sau este minimă (ca doze administrate). Scopul unei asemenea metode este de a obţine un număr mai redus de foliculi (micii chişti în care se dezvoltă ovulele- celule sexuale feminine) decât în FIV clasică, respectiv se obţin 1-3 foliculi faţă de 5-10 cât este media prin metoda clasică.
 

Cui se adresează metoda?

Practic, orice pacientă care recurge la un FIV clasic poate face o fertilizare în vitro naturală sau minimă, atât timp cât acceptă avantajele şi dezavantajele tehnicii.
 

În mod particular, este utilă pentru:
 

- pacientele în varstă (>40 ani) sau care au răspuns slab la tentative anterioare de FIV clasic. Aceste paciente au şanse mai mici de reacţie ovariană faţă de FIV clasică, şi s-a observat că numărul de foliculi obţinuţi prin oricare metodă este apropiat; prin FIV naturală sau minimă se evită însă efectele adverse ale stimulării cu doze mari de hormoni (epuizarea ovariană, obţinerea de embrioni de proastă calitate, uterul pregătit neadecvat unei sarcini).
 

- pacientele hiper-respondente la tentative de FIV clasică anterioară (sau cu factori de risc cunoscuţi- de exemplu forme severe de ovare micropolichistice). Este vorba de paciente la care stimularea ovariană anterioară a determinat un număr foarte mare de foliculi (hiperstimulare) cu consecinţe negative pentru femeie (lichid în abdomen, căderi de TA, dureri abdominale, ovare mult mărite cu chisturi care nu se resorb). Este evident că o doză mai mică de hormoni, sau chiar evitarea hormonilor, va avea mai puţine efecte secundare, fără a influenţa semnificativ rata de success.
 

- paciente la care problema de infertilitate este din partea partenerului, fiind necesară apelarea la donator de spermă. În acest caz, un număr excesiv de foliculi şi deci de embrioni nu se justifică, pacienta răspunzând suficient de bine la doze mici de stimulare.
 

- paciente care nu doresc sau nu pot face tratamente hormonale (alergii, alte boli asociate) pot beneficia de tehnica FIV naturală.
 

Ce avantaje are metoda?

Aşa cum s-a menţionat, principala calitate a metodei este de utilizare de doze mici (sau chiar neutilizare) de stimulare hormonală.
 

Se obţin un număr mai mic de embrioni, dar în felul acesta se evită producerea de embrioni în exces care se “pierd” astfel, şi se evită şi producerea de sarcini multiple. Riscul efectelor secundare este mai mic. Şi nu în ultimul rând, preţul de cost (în ţara noastră unde acesta nu e compensat) este inferior unei tehnici de FIV clasice.
 

Ce dezavantaje sunt asociate tehnicii?

Stimularea slabă, sau absenţa, expune la riscul ciclurilor fără ovocite (de aceea, o precondiţie este ca femeia să aibă o funcţionare acceptabilă a ovarelor, şi prezentă ovulaţiei).
 

Numărul mai mic de embrioni înseamnă că, dacă aceştia nu sunt de calitate bună, să crească riscul ca ei să nu se dezvolte, sau să producă un avort din cauză gentică embrionară. De aceea, anomalii ereditare în familie sau suspiciuni de avorturi genetice anterioare nu recomandă metoda.
 

Prin aceste elemente, dar şi prin natura “,minimă” a stimulării, există o rată de tratamente care nu au success şi este un pic mai mare decât în FIV clasică. La o pacientă care face FIV naturală, şansa de succes scade cu circa 5-7%, iar în stimularea minimă, cu 3-5%, în medie (dar depinde bineînţeles de cauza infertilităţii, de câte tentative anterioare s-au făcut etc) faţă de FIV clasică.
 

Dacă nu reuşeşte o tehnică de FIV naturală/minimă, se poate repeta procedura?

Faţă de FIV clasică, prin această metodă se pot face mai multe tentative, riscul efectelor secundare fiind inferior. Bineînţeles, nu se recomandă a se insista pe această tehnică la peste 3-4 eşecuri, fiind necesară reevaluarea cauzelor posibile de eşec, şi schimbarea conduiei - fie spre FIV clasică, fie (dacă nu se poate) spre adopţie sau donare de ovocite.
 

În concluzie, se poate recomanda tehnica de FIV naturală sau minimă oricărei paciente doritoare, dacă acceptă riscurile şi eficienţa mai scazută a metodei, şi după consilierea adecvată de către specialist. Vă asteptăm la Centrul Avicena Profertis pentru mai multe detalii.

Modificat Tag-uri: FIV, infertilitate